Apa uzata de la fermele si abatoarele de pasari

Acum vreo 2 saptamani scriam despre emisiile de amoniac (in principal cele de la fermele de pasari) iar acum 3 saptamani am vorbit despre mirosul in preajma fermelor de pasari. Azi incerc sa detaliez un pic ce contin apele uzate provenite de la aceste ferme de pasari si de la abatoarele lor.

Caracteristicile apelor uzate provenite din fermele de pasari si abatoarele de pasari sunt extrem de variate, in compozitia acestora intrând:

  • dejectii,
  • resturi de furaje,
  • continut gastric,
  • sânge,
  • fragmente de carne si intestine,
  • grasimi,
  • resturi de pene, etc.

In mare masura insa, caracteristicile sunt determinate si de tehnologia utilizata, volumul de apa potabila folosit, mijloacele de epurare utilizate.

Caracterizarea calitativa a acestor ape se face din punct devedere organoleptic, fizic si chimic.

Caracteristici organoleptice

Mirosul apelor reziduale este in general fecaloid, sesizabil inca de la recoltarea probelor. De cele mai multe ori mirosul este foarte puternic la probele recoltate.

Gustul – datorita pericolului contaminarii microbiene si a intoxicarii operatorului, nu se practica degustarea apelor reziduale, dar având in vedere natura compozitiei acesteia se presupune ca ar avea un gust sarat.

Caracteristici fizice

Culoarea apelor uzate rezultate din activitatea avicola poate fi: galbui, galben- cenusiu, roz-rosiatica (când s-au facut taieri recente si se evacueaza o cantitate mare de sânge. Deoarece sunt ape tulburi, care au o cantitate variabila de materii organice in suspensie, culoarea poate fi falsa. In cazul acestor ape, se recomanda ca aprecierea culorii sa se faca dupa filtrare, deoarece apa trebuie sa fie intotdeauna limpede. S-a observat ca dupa decantare-prelucrare, aceste ape reziduale au o culoare predominant galbui-cenusie, cu o intensitate de culoare mult mai redusa.

Turbiditatea – este datorata prezentei substantelor straine in apa sub forma de particule in suspensie, care ii confera diferite grade de turbiditate. Datorita continutului de materii organice in suspensie, apa uzata provenita din ferme si mai ales din abatoare poate primi urmatoarele calificative: foarte tulbure, tulbure, opalescent. Astfel, inainte de prelucrare-decantare apa uzata poate corespunde calificativului foarte tulbure sau tulbure, pentru ca dupa decantare sa fie cel mai frecvent opalescenta.

Suspensiile – sunt date in general de particule de materie organica: resturi furajere, dejectii, continut gastric, sânge, excremente, grasimi, fragmente de carne, pene, intestine care rezulta in urma biodegradarii si transformarii acestora. Cantitatea de materii in suspensie ale acestor ape este foarte variabila.
Limita maxima admisa de incarcare cu materii totale in suspensie a apelor uzate evacuate in resursele de apa este de 60 mg/dm3 (NTPA – 001/2002), iar in cazul evacuarii in retelele de canalizare ale localitatilor este de 350 mg/dm3 (NTPA – 002/2002).

Sedimentul – in cazul apelor uzate de la fermele si abatoarele de pasari este vizibil, chiar apreciabil, având aspect namolos, nisipos uneori si o culoare cel mai adesea cenusie-negricioasa. Aceste ape formeaza adevarate namoluri prin sedimentare, pe fundul bazinelor prin care circula.

Temperatura – variaza in limite destul de largi, având in vedere ca se utilizeaza ape cu temperaturi de la 4 ºC pâna la 80 ºC sau chiar mai mari, acestea din urma fiind folosita in fluxul tehnologic, pentru deplumare, pentru spalarea spatiilor si igienizarea utilajelor. Evacuarea efluentilor calzi exercita o influenta nociva asupra vietii acvatice, care se poate resimti imediat sau dupa un anumit timp, in raport cu volumul emisarului. Ridicarea temperaturii apei determina o puternica inmultire a bacteriilor. In comparatie cu celelalte organisme acvatice, bacteriile se inmultesc rapid, chiar la cresteri obisnuite ale temperaturii apei.
Limita maxim admisa a temperaturii apelor uzate evacuate in resursele de apa este de 35 ºC (NTPA – 001/2002), iar pentru cele evacuate in retelele de canalizare ale localitatilor de 40 ºC (NTPA – 002/2002).

Conductivitatea electrica – se datoreaza substantelor minerale dizolvate in apa, crescând paralel cu gradul de mineralizare al acesteia. Solidele in suspensie cresc conductivitatea, iar temperatura o face sa varieze.

Caracteristici chimice

Printre indicatorii chimici care dau informatii referitoare la poluarea produsa de catre apele uzate provenite din activitatea avicola, amintim: pH-ul, reziduul fix, azotul amoniacal, amoniacul, nitritii, nitratii, fosforul, consumul chimic de oxigen (CCO), consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5), grasimile, proteinele, etc.

pH-ul reprezinta logaritmul zecimal negativ al activitatii ionilor de hidrogen, exprimat in unitati de pH. pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin si constituie o cauza a perturbarii echilibrului biologic al bazinului receptor, impiedicând desfasurarea normala a procesului de autopurificare.

Reziduul fix reprezinta totalitatea substantelor minerale si organice dizolvate in apa, stabile la temperatura de 105-+2 ºC.

Azotul se gaseste sub forma de azot molecular, saruri de amoniu, nitriti, nitrati, ca si sub forma combinatiilor organice. Azotul amoniacal rezulta din hidratarea amoniacului.

Amoniacul apare in urma poluarii apei cu substante organice, care sufera descompunere, fiind primul termen al degradarii substantelor azotate. Prezenta lui indica o poluare recenta.

Nitritii (azotitii) apar in urma poluarii cu substante organice, fie prin oxidarea partiala a radicalului aminic, fie prin reducerea nitratilor. Indica o poluare mai veche, dar alaturi de concentratii ridicate de amoniac arata ca poluarea continua.

Nitratii (azotatii) apar in ape cu continut de substante organice, radicalul aminic fiind complet mineralizat. Nitratii sunt sarurile utilizate de producatorii primari in sinteza proteinelor.

Consumul chimic de oxigen reprezinta concentratia masica de oxigen echivalenta cu cantitatea de bicromat de potasiu (sau de permanganat de potasiu) consumata de materiile dizolvate in suspensie, in cazul in care o proba de apa este tratata cu acesti oxidanti.

Consumul biochimic de oxigen reprezinta cantitatea de oxigen care se consuma pentru degradarea oxidativa de catre microorganisme a substantelor organice continute intr-un litru de apa. S-a stabilit conventional ca determinarea consumului biochimic de oxigen sa se efectueze pentru o perioada de incubare de mai multe zile (CBOn), dar de regula de 5 zile –+ 6 ore (CBO5).

Posturi similare:

One Response to Apa uzata de la fermele si abatoarele de pasari

  1. Judson Beetley says:

    Iata ca am gasit asta pagina despre Apa uzata de
    la fermele si abatoarele de pasari , cautand despre maramu.
    Acum iti spun ca faci treaba super. poate vrei sa vizitezi si pagina http://cazare-maramures.net o pagina despre judetul maramures.
    Mult succes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>