Monthly Archives: November 2011
Alunecarile de teren – partea II – clasificarea alunecarilor de teren
In general clasificarea alunecarilor de teren este destul de greoaie deoarece fenomenul nu este repetabil (nu exista 2 alunecari de teren identice). Este destul de greu sa se defineasca niste factori dupa care sa se poata clasifica alunecarile de teren.
O parte dintre acesti factori sunt enumerati mai jos:
1. Tipul de miscare/alunecare – cadere, alunecare, curgere.
2. Tipul de material implicat: piatra, pamant, grohotis.
3. Activitate: cand a avut loc alunecarea, unde se misca si cum se misca.
4. Viteza de deplasare.
5. Varsta alunecarii: pentru a putea fi corelata cu anumite fenomene: cutremre, ploi masive, etc.
6. Conditiile geologice
7. Caracteristicile morfologice ale alunecarii:
8. Locatia geografica: alpine, deal, campie, stanca
9. Criterii topografice: ajuta la localizarea alunecarii
10. Tipul de clima
11. Cauza declansatoare: interna sau externa.
Astfel luand in calcul factorii enumerati mai sus putem propune urmatoarea clasificare
Dupa forma suprafetei de rupere
- Alunecari circular – cilindrice: sunt caracteristice versantilor cu structura omogena din punct de vedere litologic si geotehnic. Se produc când planul de alunecare este concav. Aceste alunecări sunt mai adânci, comparativ cu lungimea lor, materialul fragmentat rămâne aproximativ intact, sub forma unor felii sau blocuri. Ratele de mişcare în cadrul acestor alunecări variază între câţiva mm/an până la ordinul m/zi.
- Alunecari de translatie: se produc pe suprafete plane ale unor strate cu rezistenta la forfecare redusa (ex. Un strat de argila care se poate inmuia dupa o perioada de precipitatii ). Se produc când planul de alunecare este paralel cu versantul şi aproape de suprafaţă. Sunt alunecări de mică adâncime cu rate de deplasare a deluviilor de la mm/sec până la câţiva m/sec.
- Alunecari cu o forma oarecare: deplasarea are loc pe o suprafata care delimiteaza deluviile de roca de baza.
- Alunecari mixte: pot incepe ca alunecari circulare la varf si se continua spre aval ca suprafete plane
- Alunecari retrograde cu formare de grabene.
Dupa sensul de extindere
- Alunecari delapsive (glisante): care incep de la piciorul pantei si se dezvolta in sus, in sens regresiv.
- Alunecari detrusive (impingatoare): cand miscarea se declanseaza din partea superioara a versantului.
Dupa pozitia de rupere fata de stratificatia rocilor
- Alunecari consecvente: se produc in terenuri cu roci stratificate, cand suprafata de alunecare inclina in acelasi sens cu suprafetele de stratificare ale rocilor
- Alunecari insecvente: se produc in terenuri cu roci stratificate, cand suprafata de alunecare inclina invers fata de suprafetele de stratificare ale rocilor
- Alunecari asecvente: se produc in terenurile formate din roci lipsite de stratificatie, sau nu sepoate stabili un raport clar intre orientarea suprafetei si stratificatia rocilor
Dupa natura rocilor afectate de suprafata de alunecare
- Alunecari care afecteaza deluviul;
- Alunecari pe contactul dintre deluviu si roca de baza;
- Alunecari care afecteaza roca de baza.
Dupa grosimea materialelor deplasate
- Alunecari superficiale: au o grosime de pana la 1,5 m.
- Alunecari cu profunzime medie: au o grosime intre 1 si 3 m.
- Alunecari profunde: au o grosime de peste 3 m.
Dupa gradul de activitate
- Alunecari stabilizate: alunecari intrate definitive in stadiul de echilibru
- Alunecari partial stabilizate: alunecari care se afla intr-o star de echilibru labil , putand fi reactivate daca actioneaza unul sau mai multi factori care au declansat initial alunecarea;
- Alunecari active; alunecari aflate in plina desfasurare.
Dupa viteza de deplasare
- Alunecare extrem de rapida >3 m/s
- Alunecare foarte rapida; 3 m/s – 0,3 m/min
- Alunecare rapida; 0,3 m/min- 1,5 m/zi
- Alunecare moderata; 1,5 m/zi-1,5 m/luna
- Alunecare lenta; 1,5 m/luna-1,5 m/an
- Alunecare foarte lenta; 1,5 m/an – 0,06 m/an
- Alunecare extrem de lenta. <0,06 m/an
Partea I despre alunecarile de teren o gasiti aici
Un minut de stiinta. Azi: ploaia acida
Ce este ploaia acida?
Ploaia acida (sau precipitatiile acide) sunt precipitatiile (ploi, ninsori, etc.) care au un pH mai mic decât 5,6, cu alte cuvinte sunt acide. Aceste precipitatii apar de obicei in situatiile in care cantitati mari de SO2 sau de NO2 sunt emise in atmosfera.
Cum se formeaza ploaia acida?
SO2 si NO2 format in urma arderilor ajung in atmosfera unde reactioneaza cu apa si:
- SO2 se transforma in H2SO4 (acid sulfuric)
- NO2 se transforma in HNO3 (acid azotic)
Ce efecte are asupra mediului?
Acesti acizi cad o data cu ploaia pe pamant unde au efecte grave asupra mediului:
- Pestii, soicile si alte vietuitoare acvatice nu pot tolera pH-ul acid al apei si mor;
- Ploile acide distrug plantele, copacii, insectele;
- Modifica biologia si chimia solului prin distrugerea unor microorgansime din sol si prin mobilizarea in sol a unor cantitati mari de Ca si Mg;
- Distrug statui, sculpturi (in special cele din piatra si marmura);
- Distrug vopsele automobilelor.
Detectorul cu captura de electroni – ECD
Detectorul cu captura de electroni (ECD engl. Electron Capture Detector), este un detector specific pentru gazcromatografie folosit in analiza substantelor halogenate, ( ex. PCB, Lindan, etc), sulfuroase si a substantelor cu azot.
Aplicatiile de baza sunt in analiza urmelor si in chimia mediului – in special la analiza urmelor de COV-halogenati, pesticide organoclorurate, etc.
Detectorul este format dintr-o camera de ionizare ce contine un catod si un anod prin care trece un gaz purtator N2. Pentru ionizare sint folosite radiatii emise de o sursa radioactiva sub forma unei folii foarte subtiri al izotopului Ni 63 care este – catodul.
Exista doua moduri de folosire a detectorului ECD:
1. Sistemul clasic cu masurarea curentului de ionizare de baza
Descompunerea radiatiei duce la emisia de electroni primari care se ciocnesc cu moleculele (N2) ale gazului purtator si ca urmare iau nastere ioni N2 incarcati pozitiv si electroni secundari liberi. Prin aplicarea unei tensiuni intre cei doi electrozi apare un cimp electric prin care electronii secundari liberi se deplaseaza spre anod unde produc un curent electric de citiva nanoamperi numit curent de ionizare de baza. Daca in amestecul de gaze este un gaz cu afinitate mare fata de electroni atunci aceasta substanta colecteaza o mare parte din electronii liberi ceea ce duce la micsorarea curentului de ionizare de baza. Aceasta micsorare afecteaza proportional curentul de baza si reprezinta semnalul util al detectorului. Sistemul clasic cu masurarea curentului de ionizare de baza, descris mai sus, are dezavantajul unui domeniu liniar redus, motiv pentru care in aparate moderne se foloseste alt sistem de lucru.
2. Sistemul modern cu modificarea frecventei tensiunii aplicate
Astfel se aplica un impuls de tensiune cu frecventa variabila . In momentul in care exista semnalul de tensiune, electronii care nu au reactionat cu substantele amestecului de gaze din gazul purtator sint colectati de anod. Timpii de pulsare a semnalului electric se aleg asa de scurti pentru ca ionii grei, rezultati ca urmare a absorbtiei de electroni, sa nu poata ajunge la anod. Frecventa semnalelor electrice aplicate nu este constanta ci modificata continuu in sensul asigurarii unei intensitati de curent constante. Daca in detector intra prin amestecul de gaze un numar mare de molecule electrofile pentru compensarea scaderii sub limita a curentului (ca urmare a scaderii numarului de lectroni) se mareste frecventa curentului. La acest mod de lucru semnalul util al detectorului nu-l mai reprezinta micsorarea curentului de ionizare de baza ci modificarea frecventei tensiunii aplicate in scopul mentinerii constante a intensitatii curentului , frecventa semnalului fiind proportionala cu concentratia moleculelor electrofile. Prin timpul de pauza intre semnale se asigura in limite largi un numar de electroni liberi constant, ceea ce insemna ca si la concentratii mari ale substantei de analizat sint suficienti electroni la dispozitie pentru ionizare. Numarul de electoni se adapteaza concentratiei substantei de analizat prin acesta extinzindu-se sensibil si domeniul liniar.
