Seria dioxine – episodul 1

dioxine

Avand in vedere faptul ca dioxinele constituie un pericol real asupra sanatatii precum si faptului ca sunt tot mai intalnite in societatile dezvoltate si nu numai, o sa incepem o mini serie despre aceste substante. Astfel o sa vedem:

  • Ce sunt dioxinele?
  • Cum apar dioxinele?
  • Cum ajung la noi dioxinele?
  • Care sunt efectele dioxinelor asupra sanatatii?
  • Ce masuri pot fi luate pentru limitarea expunerii la dioxine?
  • Limitarea si controlul emisiilor in aer de dioxine si furani, in legislatia romaneasca si europeana
  • Cum se determina concentratia dioxinelor?

In episodul de azi vom vorbi despre: ce sunt si cum se formeaza dioxinele si cum pot ajunge in organismul uman.

Ce sunt dioxinele?

Denumirea generica de dioxine si furani acopera  un grup de substante complexe, divizate, conform abordarii din legislatia europeana, in 2 clase majore: dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDDs) cu 75 compusi (congeneri), respectiv dibenzofurani policlorurati (PCDFs) cu 135 compusi (congeneri).

Pe langa cele doua clase, sub denumirea generica de dioxine este inclusa si clasa bifenililor policlorurati (PCBs) de tip dioxina, reprezentata de 12 congeneri din totalul de 209 PCBs, ce prezinta proprietati toxicologice similare dioxinelor.

Dioxine radicali

Din totalul dioxinelor si furanilor, 17 compusi sunt considerati ca avand un risc toxicologic ridicat, si fac obiectul limitarilor legislative in diferite medii (aer, apa, sol, alimente etc).

Dioxine toxice

Denumirea generica a acestor substante  de dioxine este data de compusul 2,3,7,8 tetraclorodibenzodioxina (TCDD), compus ce prezinta si gradul maxim de toxicitate din grup. De altfel atunci cand se calculeaza concentratia totala a mai multor compusi de acest tip intr-un mediu (ex aer, hrana), aceasta nu este suma concentratiilor individuale masurate ci suma concentratiilor individuale masurate corectate cu un factor de echivalenta toxica aferent fiecarui compus, factor maxim = 1 in cazul compusului TCDD.

Cum apar dioxinele?

Dioxinele si furanii sunt eliberati in aer in timpul proceselor de combustie precum incinerarea deseurilor industriale si municipale (inlcuzand aici arderea deseurilor menajere in unele zone), reciclarea si rafinarea metalelor (topire) si arderea combustibililor precum lemn, carbune, benzina, ulei. Deasemenea se pot forma din surse naturale (incendii forestiere, eruptii vulcanice). Albirea cu clor a hartiei, unele procese de productie si procesare chimicale sau alte procese industriale pot genera mici cantitati de dioxine si furani.  Conditiile optime de formare a dioxinelor apar atunci cand elementele carbon, oxigen si clor sunt disponibile la temperaturi cuprinse intre 300-7000C, de aceea sursele industriale majore de dioxine sunt instalatiile industriale de incinerare deseuri si alte instalatii de combustie, operate in conditii necorespunzatoare, in special cand sunt utilizate materiale cu continut ridicat de clor.

Sursele de PCBs sunt diferite de cele ale dioxinelor si furanilor, deoarece PCBs au facut obiectul unei productii comerciale substantiale intrand in compozitia uleiurilor izolatoare pentru transformatoare si condensatori, aditivilor pentru PVC, plastifiantilor pentru ciment si vopsele, pesticidelor, diferitelor alte uleiuri si lubrifianti, materialelor izolatoare, adezivilor,  fiind eliberati in mediu in ultimii 70 din echipamente cu continut de PCB si gestionarea improprie a acestora. Desi productia de PCBs este interzisa conform Conventiei de la Stockholm privind Poluantii Organici Persistenti, eliberarea lor in mediu continua inca din eliminarea echipamentelor si deseurilor.

 

Cum ajung la noi dioxinele?

Dioxinele, furanii si bifenilii policlorurati fac parte din categoria poluantilor organici persistenti, degradandu-se greu in mediu si avand proprietatile de bioconcentrare si bioacumulare, aceasta insemnand ca in organisme ajung la concentratii mult mai mari decat cele din mediu si din hrana si apa consumata. Datorita acestor proprietati concentratia acestor compusi creste spre varful lanturilor trofice, atingand concentratiile maxime in tesuturile pradatorilor. Remarcam aici nu numai efectele negative asupra oamenilor, dar dioxinele prezinta un efect negativ semnificativ si asupra mediului, in special asupra animalelor, ducand la perturbarea grava a functionarii ecosistemelor naturale si seminaturale. Desi nivelul dioxinelor in aer si apa este foarte scazut, acestea se acumuleaza in sol si sedimente, creandu-se rezervoare „naturale”, surse de contaminare a mediului pentru decenii. Remarcam aici nu numai efectele negative asupra oamenilor, dar dioxinele prezinta un efect negativ semnificativ si asupra mediului, in special asupra animalelor, ducand la perturbarea grava a functionarii ecosistemelor naturale si seminaturale. In timp acestea se acumuleaza in sol si sedimente, creandu-se rezervoare „naturale”, surse de contaminare a mediului pentru decenii.

 

Dioxinele pot ajunge in organismul uman prin aer, apa si prin hrana.

In general nivelul dioxinelor in aer este foarte scazut, si acestea nu prezinta un risc major prin inhalare directa. Se estimeaza un nivel mediu in aerul ambiental de 0,1 pg/mc pentru dioxine si furani (pg = picogram, un gram are 1012 picograme), aceasta insemnand un aport de cca 0,03 pg/kg/zi greutate corporala. Daca se iau in calcul si PCB-urile de tip dioxine, acest aport poate fi mai mare. Aceste valori pot insa varia semnificativ, si pot fi chiar si de 20 de ori mai mari in zonele industriale si urbane. Desi aceste concentratii in aer nu prezinta un risc pentru sanatate prin inhalare directa, aceste concentratii pot creste in mediu prin procesele aratate mai sus, ducand la un nivel semnificativ in hrana.

Deasemenea concentratia acestor compusi in apa si aportul lor din apa de baut este foarte scazut, deoarece sunt greu solubili in apa. Insa prezenta acestor compusi in apa nu este de neglijat, deoarece se pot acumula in sedimente constituind „rezervoare” ce vor alimenta mediul un timp indelungat.

Principala sursa de dioxine pentru oameni este hrana. Dioxinele pot ajunge in plante din aer, apa si sol, si aici fie direct la oameni fie indirect prin utilizarea plantelor ca nutreturi pentru animale. Deasemenea produsele de origine animala naturala (pesti, vanat) pot contine un nivel ridicat de dioxine datorita proceselor de bioacumulare si bioconcetrare din mediu si hrana ingerata, mai ales in cazul pradatorilor. In general concentratiile cele mai mari de dioxine, datorita solubilitatii lor in grasimi, sunt intalnite in produsele de origine animala, in special carne, lactate, peste, moluste. Acesti compusi persista in tesuturile grase umane, cu un timp de injumatatire la oameni de 7 ani. Calculate ca toxic echivalent, aportul de dioxine in tarile europene este de 1,5-2 pg/kg greutate/zi. Daca se iau in calcul si PCB-urile de tip dioxina, acest aport este de 2-6 pg/kg greutate/zi. Acest aport este semnificativ mai mare in cazul populatiilor mari consumatoare de hrana animala (de exemplu pescarii de la Marea baltica, inuitii din Arctica).

 

Serie scrisa pe baza informatiilor furnizate de Iulian RUSU, de la WESSLING România

 

Posturi similare:

2 Responses to Seria dioxine – episodul 1

  1. […] in prima parte am vorbit […]

  2. […] primele episoade 1(vezi aici) si 2(vezi aici), iata ca am ajuns si la episodul 3. stazi vom vorbi despre: Limitarea si controlul […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>