Seria dioxine – episodul 3

dioxine

Dupe primele episoade 1(vezi aici) si 2(vezi aici), iata ca am ajuns si la episodul 3. stazi vom vorbi despre: Limitarea si controlul emisiilor in aer de dioxine si furani, in legislatia romaneasca si europeana

Astfel in legislatia romaneasca avem: HG 128/2002 – privind incinerarea deseurilor si OUG 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii

H.G. NR. 128/2002  – privind incinerarea deseurilor transpunere a DIRECTIVEI EUROPENE NR. 2000/76/CE

1. Se prevede o limita pentru dioxine si furani la emisiile in aer rezultate de la instalatiile de incinerare si coincinerare de 0,1 nanograme/Nmc (1 ng = 0,000000001 grame). Pentru compararea cu limita,  se considera valoarea medie pentru o perioada de prelevare de minim 6 ore si maxim 8 ore, iar concentratia masurata se exprima in echivalent toxic, in conditii standard (gaz uscat, temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa) si la nivelul de oxigen de referinta stabilit pentru tipul respectiv de instalatie;

2. Se prevede efectuarea de masuratori de dioxine si furani de cel putin doua ori pe an, iar in primul an de activitate trimestrial. In cazul in care monitorizarile repetate demonstreaza ca valorile masurate se situeaza constant sub 50% din valoarea limita, precum si in cazul respectarii altor cerinte stabilite in lege, autoritatea competenta poate reduce frecventa masuratorilor la o data pe an;

3. Trebuiesc determinati individual compusii din lista de mai jos iar concentratiile gravimetrice masurate ale acestora, exprimate conform conditiilor de mai sus, se inmultesc cu factorii de echivalenta toxica aferenti apoi se insumeaza rezultand valoarea ce se compara cu limita:

4. Instalatiile carora li se aplica prevederile Directivei Incinerare sunt:

A) Instalatiile dedicate pentru incinerarea deseurilor (incineratoare de deseuri)
B) Instalatiile denumite de coincinerare, reprezentate de orice instalatii al carui scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, in care deseurile sunt folosite ca si combustibil sau in care specificul instalatiei permite eliminarea deseurilor prin tratare termica, ca si scop secundar. Principalele tipuri de instalatii de coincinerare sunt:
– Fabrici de ciment si var;
– Instalatii pentru producerea energiei cu procese de ardere (ex. centrale termo-electrice);
– Instalatii pentru producerea metalelor (ex. otelarii).
C) Nu se aplica prevederile directivei incinerare pentru instalatii prevazute la art.3 din HG 128/2002, care trateaza doar anumite tipuri de deseuri: deşeuri vegetale din agricultură şi forestiere, deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează căldura generată, deşeuri de lemn, cu excepţia deşeurilor de lemn care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, cadavre de animale etc.

O.U.G NR. 152/2005 PRIVIND PREVENIREA ŞI CONTROLUL INTEGRAT AL POLUĂRII (Directiva 2008/1/CE – IPPC)

S-ar putea crede ca emisiile de dioxine si furani sunt limitate de legislatie doar pentru instalatiile de incinerare si coincinerare, fapt care nu este adevarat      . Directiva IPPC prezinta o abordare diferita, neprezentand limite de emisie in textul actului normativ, dar solicitand in cadrul procesului de autorizare comparatia performantelor  instalatiilor industriale ce intra sub incidenta sa cu asa numitele BAT (Best Available Technologies), adica cele mai avansate tehnici, aplicabile tehnic si fezabile economic, care permit performante cat mai ridicate in efortul de reducere a efectelor negative asupra mediului. Pentru fiecare sector de activitate industriala acoperit de Directiva IPPC, in cadrul Biroului European IPPC de la Sevilla, sunt elaborate asa numitele BREF, adica documentele de referinta ce sumarizeaza cele mai bune tehnici disponibile pentru sectorul respectiv. Operatorul economic este obligat sa utilizeze tehnicile BAT aplicabile si sa obtina performantele aferente acelor tehnici descrise in BREF. De exemplu daca operatorul economic utilizeaza anumite tehnici BAT pentru reducerea emisiilor de dioxine si furani, el trebuie sa respecte limitele de emisie ce pot fi atinse prin aceste tehnici, limite deasemenea prezentate in BREF.

Dioxinele si furanii sunt prezenti in Directiva/OUG 152/2005 pe lista poluantilor relevanti ce trebuiesc luate in considerare la stabilirea limitelor de emisie. Aceasta inseamna ca pentru o anumita activitate care in BREF este prezentata ca posibila sursa semnificativa de emisii de dioxine si furani, in cadrul procesului de obtinere a autorizatiei de mediu IPPC, operatorul economic trebuie sa faca dovada si sa se angajeze ca aplica tehnici BAT de reducere a emisiilor de dioxine si ca emisiile sale vor respecta limitele din BREF ce pot fi atinse prin tehnicile respective. Deasemenea limitele respective trebuiesc incluse de autoritatea competenta in Autorizatia Integrata de Mediu iar indicatorul dioxine trebuie sa fie inclus in programul de monitorizare.

In realitate, adeseori emisiile de dioxine (fapt valabil si pentru alti poluanti), chiar cand pot fi relevante pentru respectiva activitate, nu sunt luate in consideratie in cadrul procesului de evaluare a unei instalatii IPPC si nu sunt incluse in autorizatie nici ca limite si implicit nici la monitorizare. Cauzele sunt multiple, enumaram cateva:
– documentele BREF sunt extrem de complexe si stufoase, necesitand o buna pregatire profesionala a celui ce le analizeaza si un timp lung pentru o analiza temeinica. Factorii buni specialisti si timp adeseori lipsesc atat agentului economic cat si consultantului, sau se reflecta in costuri ridicate si o perioada mare de timp pentru intocmirea documentatiei de autorizare;
– aceste scapari adeseori convin operatorului economic, care face economii importante atat pe partea de costuri de investitie cat si pe costuri de operare, incluzand aici si costurile de monitorizare a emisiilor de dioxine, unele dintre cele mai scumpe servicii din domeniul protectiei mediului;
– autoritatea de reglementare nu detine numarul necesar de specialisti, sau specialistii cu pregatirea necesara, pentru o analiza temeinica a documentatiei de autorizare si evidentiere a lacunelor acesteia.

Pentru urmatoarele categorii de activitati IPPC, BREF-urile aferente le prezinta ca potentiale surse de emisie pentru dioxine, deci aceste activitati ar necesita ceva mai multa atentie din punct de vedere al limitarii si monitorizarii emisiilor de dioxine in cadrul proceselor de autorizare. Observam ca unele instalatii sunt deja acoperite de Directiva Incinerare, in cazul acestora situatia este mai favorabila deoarece Directiva Incinerare impune deja limite clare pentru emisii. In general BREF-urile prezinta pentru dioxine limite in emisie de sub 0,1 ng/Nmc, dar acestea pot varia in functie de activitate si de tehnica BAT aplicata intr-un domeniu cuprins intre 0,1-1 ng/Nmc.
–  Instalaţii de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 50 MW;
–  Instalaţii pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea gazelor;
–  Cuptoare de cocs;
–  Instalaţii de gazeificare şi lichefiere a cărbunelui.
–  Instalaţii de prăjire sau sinterizare a minereului metalic;
–  Instalaţii pentru producerea fontei sau a oţelului (topire primară ori secundară), cu o capacitate maximă de producţie ce depăşeşte 2,5 tone/oră;
–  Topitorii pentru metale feroase, cu o capacitate de producţie mai mare de 20 tone/zi;
–  Instalatii pentru producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate, materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
–  Instalatii pentru topirea metalelor neferoase, inclusiv a aliajelor şi a produselor recuperate, (rafinare, turnare etc.) cu o capacitate mai mare de 4 tone/zi pentru plumb sau cadmiu, ori 20 tone/zi pentru toate celelalte metale.
–  Instalaţii pentru producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie mai mare de 500 tone/zi, instalaţii pentru producerea varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi şi instalaţii pentru producerea clincherului de ciment sau a varului în alte tipuri de cuptoare, nerotative, cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi;
–  Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi;
–  Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv pentru producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi;
–  Instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglelor, a cărămizilor, a cărămizilor refractare, a dalelor, a plăcilor de gresie sau de faianţă cu o capacitate de producţie mai mare de 75 tone/zi; şi/sau cu o capacitate a cuptorului mai mare de 4 m3 şi cu o densitate stabilită pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3.
–  Instalaţii chimice pentru producerea de substanţe chimice organice de bază
–  Instalaţii industriale pentru producerea de celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase, si hârtie şi carton, având o capacitate de producţie mai mare de 20 tone/zi.
–  Instalaţii pentru eliminarea sau valorificarea carcaselor de animale şi a deşeurilor de animale, având o capacitate de tratare ce depăşeşte 10 tone/zi;

In legislatia europeana ar mai fi Directiva 2010/75/UE – Emisiile industriale

DIRECTIVA 2010/75/UE PRIVIND EMISIILE INDUSTRIALE (IED)

In cadrul procesului de elaborare al legislatiei europene s-au creat o serie de acte a caror prevederi se suprapun. De exemplu Directiva IPPC acopera si sectoare de activitate ce sunt reglementate prin acte separate (Directiva Incinerare, IMA, VOC). Directiva IED este actul normativ ce va inlocui Directiva IPPC si va reuni intr-o forma unitara toate aceste acte. Modul de abordare in privinta stabilirii limitelor ramane acelasi ca si in cazul Directivei IPPC, in Directiva fiind prezente limite clare doar pentru acele activitati ce erau reglementate prin acte normative specifice.

 

Serie scrisa pe baza informatiilor furnizate de Iulian RUSU, de la WESSLING România

Posturi similare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>