Tag Archives: ferme de pasari

Apa uzata de la fermele si abatoarele de pasari

Acum vreo 2 saptamani scriam despre emisiile de amoniac (in principal cele de la fermele de pasari) iar acum 3 saptamani am vorbit despre mirosul in preajma fermelor de pasari. Azi incerc sa detaliez un pic ce contin apele uzate provenite de la aceste ferme de pasari si de la abatoarele lor.

Caracteristicile apelor uzate provenite din fermele de pasari si abatoarele de pasari sunt extrem de variate, in compozitia acestora intrând:

  • dejectii,
  • resturi de furaje,
  • continut gastric,
  • sânge,
  • fragmente de carne si intestine,
  • grasimi,
  • resturi de pene, etc.

In mare masura insa, caracteristicile sunt determinate si de tehnologia utilizata, volumul de apa potabila folosit, mijloacele de epurare utilizate.

Caracterizarea calitativa a acestor ape se face din punct devedere organoleptic, fizic si chimic.

Caracteristici organoleptice

Mirosul apelor reziduale este in general fecaloid, sesizabil inca de la recoltarea probelor. De cele mai multe ori mirosul este foarte puternic la probele recoltate.

Gustul – datorita pericolului contaminarii microbiene si a intoxicarii operatorului, nu se practica degustarea apelor reziduale, dar având in vedere natura compozitiei acesteia se presupune ca ar avea un gust sarat.

Caracteristici fizice

Culoarea apelor uzate rezultate din activitatea avicola poate fi: galbui, galben- cenusiu, roz-rosiatica (când s-au facut taieri recente si se evacueaza o cantitate mare de sânge. Deoarece sunt ape tulburi, care au o cantitate variabila de materii organice in suspensie, culoarea poate fi falsa. In cazul acestor ape, se recomanda ca aprecierea culorii sa se faca dupa filtrare, deoarece apa trebuie sa fie intotdeauna limpede. S-a observat ca dupa decantare-prelucrare, aceste ape reziduale au o culoare predominant galbui-cenusie, cu o intensitate de culoare mult mai redusa.

Turbiditatea – este datorata prezentei substantelor straine in apa sub forma de particule in suspensie, care ii confera diferite grade de turbiditate. Datorita continutului de materii organice in suspensie, apa uzata provenita din ferme si mai ales din abatoare poate primi urmatoarele calificative: foarte tulbure, tulbure, opalescent. Astfel, inainte de prelucrare-decantare apa uzata poate corespunde calificativului foarte tulbure sau tulbure, pentru ca dupa decantare sa fie cel mai frecvent opalescenta.

Suspensiile – sunt date in general de particule de materie organica: resturi furajere, dejectii, continut gastric, sânge, excremente, grasimi, fragmente de carne, pene, intestine care rezulta in urma biodegradarii si transformarii acestora. Cantitatea de materii in suspensie ale acestor ape este foarte variabila.
Limita maxima admisa de incarcare cu materii totale in suspensie a apelor uzate evacuate in resursele de apa este de 60 mg/dm3 (NTPA – 001/2002), iar in cazul evacuarii in retelele de canalizare ale localitatilor este de 350 mg/dm3 (NTPA – 002/2002).

Sedimentul – in cazul apelor uzate de la fermele si abatoarele de pasari este vizibil, chiar apreciabil, având aspect namolos, nisipos uneori si o culoare cel mai adesea cenusie-negricioasa. Aceste ape formeaza adevarate namoluri prin sedimentare, pe fundul bazinelor prin care circula.

Temperatura – variaza in limite destul de largi, având in vedere ca se utilizeaza ape cu temperaturi de la 4 ºC pâna la 80 ºC sau chiar mai mari, acestea din urma fiind folosita in fluxul tehnologic, pentru deplumare, pentru spalarea spatiilor si igienizarea utilajelor. Evacuarea efluentilor calzi exercita o influenta nociva asupra vietii acvatice, care se poate resimti imediat sau dupa un anumit timp, in raport cu volumul emisarului. Ridicarea temperaturii apei determina o puternica inmultire a bacteriilor. In comparatie cu celelalte organisme acvatice, bacteriile se inmultesc rapid, chiar la cresteri obisnuite ale temperaturii apei.
Limita maxim admisa a temperaturii apelor uzate evacuate in resursele de apa este de 35 ºC (NTPA – 001/2002), iar pentru cele evacuate in retelele de canalizare ale localitatilor de 40 ºC (NTPA – 002/2002).

Conductivitatea electrica – se datoreaza substantelor minerale dizolvate in apa, crescând paralel cu gradul de mineralizare al acesteia. Solidele in suspensie cresc conductivitatea, iar temperatura o face sa varieze.

Caracteristici chimice

Printre indicatorii chimici care dau informatii referitoare la poluarea produsa de catre apele uzate provenite din activitatea avicola, amintim: pH-ul, reziduul fix, azotul amoniacal, amoniacul, nitritii, nitratii, fosforul, consumul chimic de oxigen (CCO), consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5), grasimile, proteinele, etc.

pH-ul reprezinta logaritmul zecimal negativ al activitatii ionilor de hidrogen, exprimat in unitati de pH. pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin si constituie o cauza a perturbarii echilibrului biologic al bazinului receptor, impiedicând desfasurarea normala a procesului de autopurificare.

Reziduul fix reprezinta totalitatea substantelor minerale si organice dizolvate in apa, stabile la temperatura de 105-+2 ºC.

Azotul se gaseste sub forma de azot molecular, saruri de amoniu, nitriti, nitrati, ca si sub forma combinatiilor organice. Azotul amoniacal rezulta din hidratarea amoniacului.

Amoniacul apare in urma poluarii apei cu substante organice, care sufera descompunere, fiind primul termen al degradarii substantelor azotate. Prezenta lui indica o poluare recenta.

Nitritii (azotitii) apar in urma poluarii cu substante organice, fie prin oxidarea partiala a radicalului aminic, fie prin reducerea nitratilor. Indica o poluare mai veche, dar alaturi de concentratii ridicate de amoniac arata ca poluarea continua.

Nitratii (azotatii) apar in ape cu continut de substante organice, radicalul aminic fiind complet mineralizat. Nitratii sunt sarurile utilizate de producatorii primari in sinteza proteinelor.

Consumul chimic de oxigen reprezinta concentratia masica de oxigen echivalenta cu cantitatea de bicromat de potasiu (sau de permanganat de potasiu) consumata de materiile dizolvate in suspensie, in cazul in care o proba de apa este tratata cu acesti oxidanti.

Consumul biochimic de oxigen reprezinta cantitatea de oxigen care se consuma pentru degradarea oxidativa de catre microorganisme a substantelor organice continute intr-un litru de apa. S-a stabilit conventional ca determinarea consumului biochimic de oxigen sa se efectueze pentru o perioada de incubare de mai multe zile (CBOn), dar de regula de 5 zile –+ 6 ore (CBO5).

Amoniacul – efectele asupra sanatatii si asupra mediului.

Amoniacul are formula chimica NH3.
Bec economic
Este un gaz incolor cu miros caracteristic.

In continuare vom raspunde unor intrebari legate de amoniac.

1) Cum proceseaza corpul nostru amoniacul ?

Datorita faptului ca amoniacul este un gaz extrem de solubil in apa, el se dizolva in caile nazale si intr-un final e inghitit ajungand in stomac. O foarte mica parte din amoniacul inhalat ajunge in plamani. Din plamani si stomac amoniacul ajunge in sange. De notat ca si consumul unei cantitati mari de carne produce cresterea valorii de amoniac din sange.

Corpul uman foloseste amoniacul in mai multe scopuri, inclusiv la mentinerea unui pH normal necesar vietii.Amoniacul este procesat in ficat, rinichi si muschi, unde este transformat in uree sau glutamina (unul din cei 20 de aminoacizi esentiali.)Ficatul are capacitatea de a transforma in jur de 130 de grame de amoniac in uree in fiecare zi (in mod normal el transform cam 1/8 din aceasta canitate).

Principala cale de eliminare a amoniacului din organism este prin urina sub forma de uree; se mai elimina insa si prin respiratie intre 0,1 si 0,3 ppm.

In concluzie: organismul uman poate face fata unei expuneri destul de mare la amoniac.

2) Evaluarea efectelor pe sanatate

Amoniacul este iritant pentru ochi, sistemul respirator si piele datorita faptului ca este alcalin

Expunerea acuta

Efectele biologice in cazul expunerii acute depind foarte mult de concentratia din aer, de cantitatea ingerata si de durata expunerii.

Concentratia in aer Efecte pe sanatate
0-35 ppm (mg/m3) Unii oameni pot detecta concentratii in aer mai mici de 5 ppm (mg/m3) – in medie insa valoarea e undeva la 16-17 ppm in aer.

Daca insa vorbim de amoniacul dizolvat in apa atunci concentratia detectata in medie de oameni este in jur de 35 ppm (mg/l).

50 ppm (mg/m3) Cea mai mica concentratie de amoniac din aer care este iritanta pentru ochi, nas si gat este in jur de 50 ppm (mg/m3).
100 ppm (mg/m3) Concentratia maxima in aer la care aproape toti indivizii (subiectii) dezvolta reactii adverse severe daca nu poarta echipamente de protectie personale, este de  aproximativ 100 ppm (mg/m3).
500 ppm (mg/m3) La o expunere de 30 de minute fara echipament de protectie la o concentratie de amoniac de aproximativ 500 ppm (mg/m3) nu apar efecte care ar putea ameninta viata individului expus.
700-1000 ppm (mg/m3) La concentratii intre 700-1000 ppm (mg/m3) apare bronhospasmul, iritatii grave ale ochilor si tuse severa.
5000 ppm (mg/m3) La concentratii mai mari de 5000 ppm (mg/m3) amoniacul provoaca acumularea de fluide in plamani, arsuri ale pielii si uneori moartea individului expus.

Expunerea cronica

In general nu exista efecte cronice la expunerea de lunga durata la concentratii mici de amoniac (sub 35 ppm).

3) Cum putem reduce riscul de expunere la amoniac?

Pastrati produsele ce contin amoniac departe de copii.

Cand curatati cu produse ce contin amoniac asigurativa ca aveti incaperea bine aerisita (ventilata).

Evitati plimbarile prin sau pe langa culturile fertilizate cu ingrasaminte pe baza de amoniu.

Daca lucrati intr-un mediu cu concentratii ridicate de amoniac protejati-va.

4) Ce se intampla cu amoniacul care ajunge in mediu?

Amoniacul nu rezista mult in mediu, este absorbit de plante, bacterii si animale; serveste ca nutrient (sursa de azot).

 

Unul dintre principalii poluatori cu amoniac sunt fermele de pasari si porci. Conform ultimelor date inregistrate de Uniunea Europeana, fermele de porci si pasari sunt responsabile pentru mai mult de 70% la suta din totalul emisiilor de amoniac.

 

Mirosul in vecinatatea fermelor de pasari

Mirosul neplacut perceput in vecinatatea fermelor de pasari este cauzat de o mixtura de compusi chimici provenind din surse diferite. Caracterul, intensitatea, frecventa sau durata sunt factorii care influenteaza perceptia acestuia si gradul de disconfort produs. Desi in mod normal mirosul neplacut nu duce la efecte directe asupra starii de sanatate, disconfortul si stresul indus de prezenta acestuia poate provoca manifestari precum dureri de cap sau stari de greata.

Fiecare persoana percepe in mod diferit mirosul. unele persoane pot fi extrem de deranjate de un miros pe care altii insa nu par sa-l perceapa ca neplacut. Raspunsul individual depinde de cinci factori: frecventa, intensitate sau concentratie, durata, ofensivitate si localizare.

Frecventa expunerii la un miros neplacut influenteaza gradul de disconfort perceput, si este influentata de factori precum sursa generatoare si caracteristicile acesteia, directia predominanta a vantului, locatia si topografia zonei in care se afla sursa.

Intensitatea este o masura a concentratiei mirosului respectiv. Cresterea intensitatii mirosului conduce la cresterea gradului de disconfort perceput. Chiar si un miros perceput initial ca placut, poate deveni dezagreabil si deranjant doar prin cresterea intensitatii lui. Intensitatea mirosului poate fi controlata prin scaderea ratei de generare si de eliberare in mediu, reducerea concentratiei prin masuri adresate sursei de producere si prin plasarea surselor la distanta de comunitatile umane.

Durata este reprezentata de intervalul de timp in care o persoana este expusa la mirosul neplacut. Durata impreuna cu frecventa caracterizeaza expunerea. Durata expunerii este influentata de tipul de sursa, amplasarea ei si conditiile de mediu.

Ofensivitatea mirosului este un factor subiectiv strans legat de gradul de disconfort. Ofensivitatea se coreleaza cu procesul care genereaza mirosul respectiv. Intr-un anume fel va fi perceput de exemplu mirosul de paine coapta si in cu totul alt mod cel provenit de la crescatoriile de animale.

Localizarea sursei este foarte importanta. In unele zone anumite tipuri de miros pot fi mai usor acceptate decat in altele. De exemplu mirosul provenit de la crescatorii de animale este mai usor acceptat in zonele rurale decat in cele urbane.

Mirosul reprezinta si unul din factorii pentru care valoarea proprietatilor din zona scade foarte mult.