Tag Archives: Toxicitate
Ftalatii – poluantul zilei
Ce sunt ftalatii?
Ftalatii sunt substante organice folosite la fabricarea materialelor plastice ca adictivi de plastifiere (adaugati la PCV, cauciuc, stiren fac ca aceste materiale sa devina mai pliabile, mai elastice).
Cele mai folosite specii de ftalati sunt:
DEHP – di-(2-ethilhexil)ftalat – este cel mai intalnit ftalat.
DBP – dibutil ftalat,
DINP – di-isononil ftalat,
DIDP – diisodecil ftalat,
BBP – benzil butil ftalat.
Unde ii gasim?
In general gasim ftalati in ambalajele de mancare, adezivi pentru hartie, plasticuri, celofan, folie de aluminiu, capacele de la borcane. S-a constatat ca ftalatii sunt capabili sa migreze din aceste ambalaje, astfel mancarea poate fi contaminata cu ftalati, bauturile racoritoare la fel.
Cea mai importanta sursa de intoxicare cu ftalati e prin ingerarea lor odata cu mancarea. In mancare ftalatii ajung din ambalajele de plastic in care sunt manipulate alimentele. Ftalati sunt solubili in grasimi, asa ca alimentele cele mai susceptibile sa contina ftalati sunt: produsele lactate, ouale, carnea de pui si porc, pestele, uleiurile.
O alta sursa de intoxicare, mai ales in cazul copiilor mici, sunt uleiurile de corp pentru bebelusi, laptele de mama, mancarea pentru copii, toate avand concentratii mari de ftalati.
Ce efecte asupra sanatatii au?
De pe la inceputul anilor 80 au inceput sa apara studii si lumea a inceput sa se intrebe ce efect au acesti ftalati asupra organismului uman.
Efecte asupra sanatatii dupa expunerea de lunga durata la nivele mici de ftalati (cronica)
Infertilitate in cazul barbatilor
Afectiuni ale rinichilor si ficatului
Afectiuni ale glandelor endocrine
Potential cancerigeni
Efecte asupra sanatatii dupa expunerea de scurta durata la nivele mari de ftalati (acuta)
Efecte asupra sistemului gastrointestinal
Ameteli
Greata
In prezent se incearca gasirea unor inlocuitori pentru ftalati care sa fie mai putini toxici. Avand in vedere faptul ca in general cantitatea de ftalati ce se gaseste in mancare nu este considerata a fi toxica pentru organism si ca ftalatii se degradeaza destul de repede in mediu (2-30 zile) putem afirma ca daca nu se fac excese in consumul alimentelor si bauturilor ambalate in plastice nu exista riscuri majore asupra organismului..
Pentru a evita orice intoxicare cu ftalati la nivel european exista Directiva 2007/19/CE a Comisiei din 30 martie 2007 de modificare a Directivei 2002/72/CE privind materialele si obiectele din material plastic destinate sa vina in contact cu produsele alimentare si a Directivei 85/572/CEE a Consiliului de stabilire a listei de simulanti utilizati pentru testarea migrarii constituentilor materialelor si obiectelor din material plastic care vin in contact cu produsele alimentare
Intreaga directiva aici
Namolul rosu – obtinerea aluminei
Namolul rosu apare ca deseu la obtinerea aluminei din bauxita prin procedeul Bayer
Procedeul Bayer este unul dintre cele mai raspandite procedee pentru fabricarea aluminei din bauxite sarace in fier si siliciu. In acest procedeu, bauxita, in prealabil calcinata si macinata, este tratata cu hidroxid de sodiu, in autoclave, la 4 – 6 at si 160 – 180 C. Oxidul de Al din bauxita trece in solutie sub forma de aluminat de sodiu Na[Al(OH)4]. Amestecul se filtreaza, separandu-se solutia de aluminat de sodiu de hidroxizii de fier si de combinatiile siliciului cu aluminatul de sodiu (namolul rosu).
Namolul rosu.
In functie de continutul de aluminiu din bauxita cantitatea de reziduu (namol rosu) rezultat la obtinerea unei tone de alumina variaza intre 0,3 si 2,5 tone.
Caracterizarea chimica a noroaielor rosii:
- pH ridicat >12
- Densitate intre3,2 si 3,4 g/cm3
- Contine Na2O care in contact cu apa produce NaOH conform reactiei: Na2O + H2O → 2 NaOH
- Contine un procent ridicat de Fe2O3 (care da culoarea rosie) si SiO2
- De asemenea mai poate contine in cantitati mici: Al2O3, TiO2, CaO, P2O5, V2O5, ZnO, MgO etc.
Este format din particule solide foarte fine 0,01-0,1 mm diametru
De obicei acest namol rosu se depoziteaza in bazine de beton. Mai nou se incearca gasirea unor utilizari pentru acest namol:
- In industria ceramica la fabricarea unor ceramici speciale
- In industria cimenturilor
- La producerea TiO2
- Pigment in industria vopselelor
- In agricultura ca si amendament fosfatic
Furadanul
Furadanul sau carbofuranul - este unul dintre cele mai toxice pesticide din categoria carbamatilor
Denumirea IUPAC: 2,3-dihydro-2,2-dimethylbenzofuran-7-yl methylcarbamate
Formula moleculara : C12H15NO3
Se foloseste ca : acaricid (impotriva acarienilor); insecticid (impotriva insectelor) si nematocid
Mai exact se foloseste pentru „uciderea” insectelor ce ataca culturile (cartofi, soia, porumb). Este un pesticid sistemic, adica este absorbit de plante prin radacini, de unde ajunge si se concentreaza in frunze, unde protejeaza plantele impotriva „atacatorilor”
Toxicitate
Este unul dintre cele mai toxice insecticide (este un neurotoxic) folosite in mod obsnuit de oameni.
1 ml din acest pesticid (un sfert de lingurita) poate fi fatal pentru om, de aceea aplicarea lui se face utilizand tractoare care au cabina inchisa si ventilatie artificiala.
Este un inhibitor al colinesterazei, ceea ce inseamna ca inhiba activitatea acestei enzime ceea ce duce la salivatie si lacrimare excesiva in cazurile usoare, urmat de spasme musculare si moartea in cazul unei intoxicatii masive.
DIESEL vs BENZINA
Am tot citit pe internet discutii pro si contra despre diesel si benzina. Ba ca sunt mai tari masinile diesel (cele turbo), ba ca sunt mai tari cele pe benzina (au sprint mai bun).
Am sa incerc sa analizez duelul benzina vs diesel din perspectiva impactului pe care il au asupra mediului.
Din punct de vedere chimic ecuatia “reactiei perfecte” a unui combustibil, fie el diesel sau benzina, ar fi:
Combustibil + O2 => CO2 + H2O
Mai jos am enumerat cateva puncte tari si slabe ale fiecarui combustibil din perspectiva poluarii mediului:
1) Motoarele diesel produc de 9-10 ori mai multe emisii toxice decat cele pe benzina.
2) Motoarele diesel produc particule materiale de carbon (de ordinul nm) care absorb pe suprafata lor compusi organici toxici formati la ardere, rezultand o aglomerare si concentrare a poluantilor.
3) Motoarele pe benzina consuma mai mult combustibil/100 km de unde rezulta si emisii de oxizi de C si N mai mari.
4) Motoarele diesel emit o cantitate mai mare de oxizi de azot pe unitatea de combustibil consumat. Reamintesc faptul ca oxizii de azot sunt unii dintre constituentii smogului.
La o prima vedere din punct de vedere strict al poluarii mediului, castigatoare pare benzina (polueaza mai putin decat un diesel).
Ca sa fim in spiritul acestui post o sa incercam si o solutie alternativa la la benzina si diesel si anume: bioetanol.
Avantaje:
1) Este produs din porumb, trestie de zahar, in general cam ce contine zaharuri.
2) Emisiile sunt cu aproximativ 20% mai reduse decat cele ale benzinei.
Dezavantaje:
1) Putine statii de alimentare: in afara de Suedia unde sunt in jur de 1200 de statii ce distribuie bioetanol celelalte tari ale UE stau foarte prost: Franta 211, Germania 193 si Elvetia 40 … Romania un mare 0 (nu ca am avea vreunul masini care merg cu bioetanol).
2) Probleme mari la pornire in sezonul rece, cand presiunea de vapori a bioetanolului scade sub 45 kPa.
Nitrati din apa – surse si toxicitate
Nitrati din apa – surse si toxicitate
Surse
Nitratii (NO3-) sunt prezenti in mod natural in sol, apa, plante si alimente (carne). Ei sunt de asemenea prezenti in concentratii scazute in aer. In mediul inconjurator, bacteriile de nitrificare transforma ionii de amoniu in nitriti si nitrati. Nivelele nitratilor din sol si apa pot fi crescute prin intermediul activitatilor umane ca include si utilizarea fertilizatorilor pe baza de azot.
Acumularea nitratilor in mediu este urmarea utilizarii extensive a fertilizatorilor pe baza de azot din in agricultura, a cresterii deseurilor azotoase din fermele de animale si pasari, precum si a tratamentului apelor reziduale urbane. In primul rand sunt afectate solul si apa.
Formele organice si anorganice ale nitratilor pot de asemenea sa apara in mici concentratii in aer. S-a estimat pentru zone cu nivele ridicate a compusilor pe baza de azot in aer, ca daca toti acesti compusi ar fi absorbiti de un adult ar putea sa ajunga pana la o cantitate ingerata de aproximativ 0.1 mg nitrati – N per zi.
Concentratiile azotului in apa depind in mod larg de sursa de apa. In cazul surselor de profunzime continutul crescut de nitrati poate fi datorat nu numai poluarii sursei ci continutului natural al solului in nitrati care se mobilizeaza in apa.
Toxicitate
Efectele nitratilor asupra starii de sanatate sunt in general o consecinta a transformarii rapide a acestora la nitriti (NO2-) in organismul uman. Nitritii reactioneaza cu hemoglobina pentru a produce methemoglobina (o forma a pigmentului care este incapabila de a transporta oxigenul). La adulti, aceasta este rapid redusa inapoi la oxihemoglobina. La copii pana la varsta de trei luni, oricum sistemul relevant de enzime este incomplet dezvoltat iar si methemoglobina formata poate sa creasca si sa se concretizeze intr-o potentiala stare clinica fatala cunoscuta sub forma de.
Principalele simptome ale methemoglobinemie sunt:
- cianoza intensa, difuza, cu nuante brune sau cenusii,
- colici,
- ameteli,
- greata,
- senzatie de sufocare.
In cazul sugarilor, evolutia bolii este foarte rapida, uneori de cateva ore, si de multe ori fatala.
Transformarea nitratilor ingerati in nitriti are loc in cavitatea bucala sau oriunde altundeva in corp unde aciditatea este relativ scazuta. In anumite conditii nitriti pot sa reactioneze cu amine secundare sau tertiare precum si cu amidele (derivate de la alimente si la bauturile fara alcool), la forma de nitrosamine sau amide.
Nu exista date corespunzatoare din studii animale care sa demonstreze carcinogenicitatea nitratilor via formare nitrosamine dar testele efectuate la mai multe specii de animale au aratat ca un numar de nitrosamine sunt carcinogenice. Dar nu exista dovezi directe a carcinogenicitatii lor la oameni. Cateva studii epidemiologice au fost conduse pentru a investiga posibilele efcte carcinogenice la oameni a nitratilor din apa de baut, dar dovezile au ramas neconcludente.
Particulele în suspensie – PM
Descriere generala
Termenul de particule in suspensie (PM) se refera la particulele nespecifice fin divizate in forma solida sau lichida care sunt suficient de mici ca sa ramana in suspensie timp de ore sau zile, fiind capabile de a se deplasa pe distante mari in acest timp.
Aceste particule in general au diametre efective (aerodinamice) mai mici de 1 µm, dar se pot extinde la mai mult de 10 µm.
Cauzele si sursele aparitiei particulelor in suspensie sunt urmatoarele:
- Procese de combustie care emit funingine arsa incomplet sau cenusa anorganica rezultata in cea mai mare parte din arderea carbunelui,,
- Materialele utilizate la maruntire, concasare, la slefuirea minereurilor, sau la incarcarea si minuirea materialelor uscate.
- Se pot forma prin reactiile dintre gaze in atmosfera – Sulfati sau nitrati rezultati ca si poluanti secundari in reactii atmosferice,
- Pot proveni din cauze naturale cum ar fi de exemplu: vulcanii, polenul, praful purtat de vant si fumul datorat incendiilor din paduri.
- “Fumul”, continand hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), cateva dintre ele fiind cancerigene, care rezulta in urma arderii incomplete a carbunilor sau a altor combustibili.
- Prafuri fine rezultate in anumite strazi aglomerate,
- Reziduuri continand plumb rezultat in urma folosirii petrolului cu plumb.
- Azbest din diferite surse.
Efectele asupra sanatatii si evaluarea riscului
Acum ca am vazut de unde pot proveni PM sa vedem ce efecte au asupra sanatatii, cuantificate in functie de concentratia de particule din aer la o expunere zilnica de mai multe ore:
| Concentratia particulelor in aer (µg/m3) | Efecte asupra sanatatii | Clasificarea efectului |
| 200 |
Usoara si tranzitorie scadere a functiilor pulmonare la copii si adulti care poate dura 2 – 4 saptamani; |
moderat |
| 250 |
Crestere a morbiditatii respiratorii in randul adultilor susceptibili (cu bronsita cronica si posibil si a copiilor) |
moderat |
| 400 |
Crestere suplimentara a morbiditatii respiratorii |
sever |
| 500 |
Crestere a mortalitatii printre batrani si bolnavi cronici |
sever |
Efectele lor acute au fost examinate in legatura cu schimbarile de zi cu zi ale mortalitatii in marile orase, a internarilor in spital, cu exacerbarea bolilor in randul subiectilor sensibili sau cu modificarile temporare ale functiilor pulmonare in randul grupurilor de copii sau de adulti.
Nivelele concentratiilor medii zilnice ale poluantilor cu continut de dioxid de sulf si problemele particulare legate de efectele acute specifice asupra sanatatii umane, sunt evaluate pe baza observatiilor facute in studii epidemiologice.
Amoniacul – efectele asupra sanatatii si asupra mediului.
Amoniacul are formula chimica NH3.
Este un gaz incolor cu miros caracteristic.
In continuare vom raspunde unor intrebari legate de amoniac.
1) Cum proceseaza corpul nostru amoniacul ?
Datorita faptului ca amoniacul este un gaz extrem de solubil in apa, el se dizolva in caile nazale si intr-un final e inghitit ajungand in stomac. O foarte mica parte din amoniacul inhalat ajunge in plamani. Din plamani si stomac amoniacul ajunge in sange. De notat ca si consumul unei cantitati mari de carne produce cresterea valorii de amoniac din sange.
Corpul uman foloseste amoniacul in mai multe scopuri, inclusiv la mentinerea unui pH normal necesar vietii.Amoniacul este procesat in ficat, rinichi si muschi, unde este transformat in uree sau glutamina (unul din cei 20 de aminoacizi esentiali.)Ficatul are capacitatea de a transforma in jur de 130 de grame de amoniac in uree in fiecare zi (in mod normal el transform cam 1/8 din aceasta canitate).
Principala cale de eliminare a amoniacului din organism este prin urina sub forma de uree; se mai elimina insa si prin respiratie intre 0,1 si 0,3 ppm.
In concluzie: organismul uman poate face fata unei expuneri destul de mare la amoniac.
2) Evaluarea efectelor pe sanatate
Amoniacul este iritant pentru ochi, sistemul respirator si piele datorita faptului ca este alcalin
Expunerea acuta
Efectele biologice in cazul expunerii acute depind foarte mult de concentratia din aer, de cantitatea ingerata si de durata expunerii.
| Concentratia in aer | Efecte pe sanatate |
| 0-35 ppm (mg/m3) | Unii oameni pot detecta concentratii in aer mai mici de 5 ppm (mg/m3) – in medie insa valoarea e undeva la 16-17 ppm in aer.
Daca insa vorbim de amoniacul dizolvat in apa atunci concentratia detectata in medie de oameni este in jur de 35 ppm (mg/l). |
| 50 ppm (mg/m3) | Cea mai mica concentratie de amoniac din aer care este iritanta pentru ochi, nas si gat este in jur de 50 ppm (mg/m3). |
| 100 ppm (mg/m3) | Concentratia maxima in aer la care aproape toti indivizii (subiectii) dezvolta reactii adverse severe daca nu poarta echipamente de protectie personale, este de aproximativ 100 ppm (mg/m3). |
| 500 ppm (mg/m3) | La o expunere de 30 de minute fara echipament de protectie la o concentratie de amoniac de aproximativ 500 ppm (mg/m3) nu apar efecte care ar putea ameninta viata individului expus. |
| 700-1000 ppm (mg/m3) | La concentratii intre 700-1000 ppm (mg/m3) apare bronhospasmul, iritatii grave ale ochilor si tuse severa. |
| 5000 ppm (mg/m3) | La concentratii mai mari de 5000 ppm (mg/m3) amoniacul provoaca acumularea de fluide in plamani, arsuri ale pielii si uneori moartea individului expus. |
Expunerea cronica
In general nu exista efecte cronice la expunerea de lunga durata la concentratii mici de amoniac (sub 35 ppm).
3) Cum putem reduce riscul de expunere la amoniac?
Pastrati produsele ce contin amoniac departe de copii.
Cand curatati cu produse ce contin amoniac asigurativa ca aveti incaperea bine aerisita (ventilata).
Evitati plimbarile prin sau pe langa culturile fertilizate cu ingrasaminte pe baza de amoniu.
Daca lucrati intr-un mediu cu concentratii ridicate de amoniac protejati-va.
4) Ce se intampla cu amoniacul care ajunge in mediu?
Amoniacul nu rezista mult in mediu, este absorbit de plante, bacterii si animale; serveste ca nutrient (sursa de azot).
Unul dintre principalii poluatori cu amoniac sunt fermele de pasari si porci. Conform ultimelor date inregistrate de Uniunea Europeana, fermele de porci si pasari sunt responsabile pentru mai mult de 70% la suta din totalul emisiilor de amoniac.
Plumb-toxicitate
Surse de Plumb
Principala poarta de intrare a Plumbului in mediu :
- Emisiile de la masinile cu combustibili cu plumb
- Vopselele pe baza de plumb
- Din conductele de apa vechi fabricate din plumb
- Industria mtalurgica neferoasa.
Emisiile datorate masinilor cu combustibili cu plumb s-au redus in tarile dezvoltate prin scoaterea de pe piata a combustibililor aditivati cu plumb. De asemenea conductele de apa fabricate din plumb sunt inlocuite cu PCV.
Expunere
Expunerea ocupationala – apare in combinatele de metalurgie neferoasa, in fabricile de acumulatori etc,
Expunerea datorata ingerarii – este principala sursa de intoxicatie cu plumb.
Expunerea “ambientala” – apare in cazul in care aerul ambiental este poluat cu Plumb
Efecte asupra sanatatii
Plumbul patrunde in organism mai ales prin inhalarea prafului sau a altor compusi cu plumb. Prin procese de biosolubilizare plumbul ajunge in singe, cu ajutorul caruia se distribuie in toate zonele organismului. Alte surse de plumb sunt alimentele sau apa contaminate cu plumb. Desi absorbtia din stomac este scazuta, ea are nivele cu mult mai mari la copii decit la adulti. Patrunderea plumbului direct in singe prin intermediul tegumentelor este redusa, cu exceptia compusilor organici metilati si etilati ai plumbului (aditivii din benzine).
Expunerea acuta de scurta durata
Pe termen scurt, expunerea la plumb are ca efect degradarea functioanarii normale a celulelor rosii si cresterea presiunii sanguine. Din pacate, pe termen lung, efectele plumbului pot fi extrem de nocive, ducand pana la afectiuni grave ale rinichilor sau diverse tipuri cancer.
Atat pe termen lung cat si pe termen scurt, expunerea la plumb prin intermediul apei produce serioase probleme de sanatate. Cei mai afectati sunt copiii si femeile insarcinate. In cazul copiilor, contaminarea cu plumb are ca efect intarzieri in dezvoltarea normala atat intelectuala, cat si fizica, precum si tulburari de atentie, tulburari ale auzului si ale capacitatii de a invata.
Expunerea de lunga durata
Efectele toxice ale plumbului sunt cunoscute de peste 2000 de ani, reprezentand probabil cea mai veche boala ocupationala din lume. In civilizatiile antice era utilizat la manufactura ustensilelor de bucatarie, de gospodarie, sau a obiectelor decorative.
Spre deosebire de alte metale, plumbul nu are nici un rol fiziologic in organism si nu exista un nivel minim, care sa fie considerat netoxic.
Formele anorganice, absorbite dupa ingestie sau inhalare, afecteaza:
- Sistemul nervos,
- Hematopoeza,
- Rinichii,
- Sistemul gastro-intestinal,
- Sistemul cardio-vascular,
- Sistemul reproductiv,
- Sarurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat si afecteaza in principal sistemul nervos.
Expunerea cronica la plumb in doze mici a fost asociata cu cresterea tensiunii arteriale, existand o corelatie directa intre concentratia plasmatica a plumbului si nivelul tensiunii arteriale, cu bolile cerebro-vasculare si cele cardio-vasculare. In alte studii au fost semnalate asocierea expunerii cronice la plumb cu modificari EKG, sau o incidenta crescuta a bolii arteriale periferice la persoanele expuse cronic la cadmiu si plumb.
La persoanele expuse ocupational la plumb au fost demonstrate cresterea incidentei nasterilor de feti morti, a pierderilor de sarcina sau a avorturilor spontane, reducerea numarului de spermatozoizi si a motilitatii acestora, scaderea fertilitatii, hipospermie, teratospermie si scaderea libidoului. Femeile ai caror soti lucreaza in industria plumbului au risc crescut de pierdere a sarcinii. Copiii ai caror parinti sunt expusi ocupational la plumb au risc crescut de epilepsie congenitala si boli cardio-vasculare.
Intoxicatia cronica cu plumb a fost asociata de asemenea cu risc crescut de cataracta .
In ceea ce priveste carcinogenicitatea plumbului, acestuia i-a fost recent schimbata incadrarea de catre Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului din posibil carcinogen uman in probabil carcinogen uman. Expunerea cronica la plumb a fost asociata cu cresterea incidentei cancerului in general, ca si cu cea a cancerului de stomac, plaman, si vezica urinara.
Vase de bucatarie, bijuterii, capace de lipici sunt cateva dintre produsele in a caror compozitie s-a gasit plumb. Cercetatorii spun ca acestea sunt periculoase pentru consumator deoarece contin plumb intr-o cantitate „ingrijoratoare” si ar fi trebuit retrase de pe piata o data cu jucariile chinezesti.
